(+40) 734 664 847 [email protected]
Ce avantaje pot aduce concursurile și olimpiadele școlare?

Ce avantaje pot aduce concursurile și olimpiadele școlare?

Din păcate, din ce în ce mai mulți elevi nu au încredere în ei. Copiii încep să se teamă de examene, iar listele de la concursuri sunt mereu la fel. Teama de a nu greşi îi blochează pe elevii care doresc să învețe, dar sunt eclipsați mereu de cei care participă la competiții. Astfel, încrederea lor se demolează încet, încet.


Lipsa competiției în viața unui elev nu numai că îl demoralizează, ci îi pune şi piedici în viață şi carieră. Emoțiile şi stresul îşi fac loc în peisaj, punând presiune.


În timp ce mulți consideră concursurile şi olimpiadele şcolare nimic altceva decât o pierdere de timp sau o activitate pentru cei care nu au prieteni în afara şcolii, altora le e teamă de competiție şi de ierarhie. Totul pare perfect pentru ei până ajung la un examen important. Totuşi, încrederea în sine şi spiritul de competiție sunt benefice nu numai în timpul şcolii, ci şi în timpul vieţii. O persoană care are încredere în forțele proprii nu se va teme să ia o decizie, va acționa repede şi eficient şi nu se va îndoi de alegerile făcute. De asemenea, un om încrezător care a muncit mult şi a participat la multe competiții nu se va da niciodată la o parte din fața unei provocări. Se va ridica de fiecare dată mai puternic de jos şi nu se va îndoi niciodată de munca lui.


Fiecare om are posibilitatea de a ajunge aşa. Totul începe în timpul şcolii. Fără să ne dăm seama, activitățile din timpul vieții noastre ca şi elevi ne pregătesc pentru ceea ce urmează, asta dacă suntem dispuşi să ne sacrificăm câte o zi de sâmbătă sau duminică pentru a participa la un concurs.


Dragi elevi, să nu vă fie frică de competiție! Experiența unor examene vă va schimba în bine şi în timp viața.

Perspectiva cadrelor didactice asupra sistemului de educație din România (partea 2)

Perspectiva cadrelor didactice asupra sistemului de educație din România (partea 2)

Reporter:  Bună ziua, domnule profesor! Încep prin a vă mulțumi pentru cooperarea dumneavoastră.  O să începem să discutăm întâi despre trecere grăbită de la catedră la platformele online, o trecere destul de grea, din punct de vedere al adaptării forțate. Cum a fost trecerea de la catedră la lecții online? Cât de mult ați folosit instrumente online în comunicarea cu elevii înainte de această situație?

Profesor: Bună ziua! Această invitație mi-se pare minunată, pentru că, pentru prima oară în ultima vreme, cineva vrea să știe cum văd eu situația învățământului online. Dificil. Așa cum a fost pentru toată lumea. Ne-am adaptat unor condiții impuse, nu a fost alegerea noastră, ceea ce a complicat și mai mult lucrurile. S-a adăugat și faptul că toate schimbările au venit pe neașteptate. Nimeni nu a folosit instrumentele online așa cum le folosește acum, când trebuie să găsească modalități prin care să facă eficient un sistem aproape total deosebit de cel clasic.

R:  Dacă ne referim strict la ceea ce va schimba acest mediu online, care sunt lucrurile de care vă temeți referitor la acest an școlar, dincolo de situația medicală actuală?

P: Nu pot spune că am temeri. Sunt o persoană optimistă. Am câteva griji, dintre cele mai obișnuite, cum ar fi să nu-mi dezamăgesc elevii sau colegii, să fac cât mai bine ceea ce mi-am propus să fac, să nu-i deranjez pe cei din jurul meu, să nu-i plictisesc. Nu cred că reușesc întotdeauna, dar mă străduiesc. Sunt preocupat de tot ceea ce ține de activitatea mea și critic cu propria persoană. În compensație, sunt foarte îngăduitor cu ceilalți. De fiecare dată când închid ușa unei clase, mă întreb dacă am reușit să pun în practică ceea ce am gândit înainte de a începe ora și răspunsul nu e de fiecare dată unul pozitiv. 

R:  Dacă discutăm despre modul de desfășurare a orelor, știm foarte bine că elevii preferă să nu fie văzuți,acesta nefiind un lucru rău, deoarece au dreptul la intimitate. Vi se pare o soluție bună introducerea obligatorie a camerei la orele online? Dacă nu, de ce?

P: Introducerea camerei la ora online cred că e o problemă de opțiune. Personal, nu mi se pare o soluție potrivită, din cel puțin două motive. Primul motiv ține de faptul că am mare încredere în oameni. În ciuda unor experiențe nu tocmai plăcute, foarte puține,nu pot și nici nu vreau să renunț la acest fel de a privi oamenii. Nu cred că o cameră deschisă ar îmbunătăți substanțial activitatea didactică. Rămâne totuși la latitudinea fiecăruia dintre noi să aprecieze oportunitatea sau inoportunitatea unei asemenea măsuri. Alegerea finală ar trebui să fie rezultatul unei discuții între părțile implicate, sinceră și pornită din dorința de mai bine a ambelor părți. Celălalt motiv, are legătura cu distanța la care o persoană se poate apropia de alta așa încât să nu o facă să se simtă inconfortabil. Dacă cineva mă privește de la vreo 40 de centimetri direct în ochi, pentru mine nu e în regulă. Aș putea accepta pentru o perioadă scurtă de timp. O atitudine pro sau contra ține de o mulțime de factori:educație , temperament. Așa încât e greu de dat o soluție valabilă pentru toată lumea.

R:  Sunt toți profesorii sunt pregătiți să facă școală online sau unele cursuri sunt încă suspendate sau anulate?

P: Toți profesorii sunt pregătiți să facă ore online. Nu suntem atât de pricepuți ca voi în materie de online, dar ne străduim. Nu cred că e vreun profesor care să nu aibe cunoștințe minime de utilizare a calculatorului. Am mai dobândit ceva experiență și în anul școlar trecut, foarte utilă acum. Există și multe materiale informative legate de utilizarea unor platforme și programe dedicate predării online. În școala noastră nu există cursuri suspendate și cred că situația e general valabilă.

R:  Mulți elevi se plâng de o relație mai puțin bună cu profesorii lor, dumneavoastră ați comunicat eficient cu toți elevii dumneavoastră?

P: O comunicare perfectă cu toți elevii este imposibilă. În orice formă de comunicare există două părți. Eficiența comunicării depinde de deschiderea fiecăreia dintre ele, de mijloacele utilizate. Pot să emit un mesaj foarte corect și cu o țintă precisă, dar receptarea lui să fie foarte diferită în funcție de receptor. Ar trebui să avem instrumente standardizate (alcătuite în mod profesionist ) cu care să măsurăm eficiența comunicării, dar, din câte știu nu există așa ceva. De bine, de rău, în situația față către față, aveam o anumită apreciere a acestei dimensiuni, bazată pe experiență, pe observație. Ca să ajungem la o apreciere, fie și  aproximativă, ar trebui să cerem și părerea elevilor și să ajungem undeva la „calea de mijloc”.   

R:  I-ați ajutat cu un sfat sau cu o părere pe elevi privind folosirea aplicațiilor educaționale?

P: Foarte rar, atunci când am fost solicitat și am știut cum să-i ajut. În general, elevii sunt mai pricepuți la utilizarea mijloacelor tehnice. S-au născut în mijlocul lor. Noi, cei care venim din veacul celălalt, avem într-o măsură mai mică deprinderea de a le utiliza. E doar o problemă de timp să ajungeți și voi în situația noastră. Mă consolez cu gândul că, într-o zi, copiii vostri o să exclame plini de uimire: „E atât de simplu! Cum nu înțelegi?”

R:  Mulți dintre profesori nu sunt în totalitate mulțumiți de aplicațiile pentru orele online. Motivele diferă în funcție de mai mulți factori: sunt  greu de utilizat de către elevi, nu este eficientă, necesită mai mult timp pentru logare. Aplicațiile care v-au fost date spre utilizare vi se par eficiente? Dacă nu, de ce?

P: Sunt eficiente și simplu de utilizat. Eficiența lor depinde și de modul în care le utilizăm. Avem ceva mai multă experiență, dar mai avem multe de învățat. E nevoie de timp ca să putem găsi o modalitate optimă de exploatare a acestor mijloace tehnice. Ele sunt eficiente doar în măsura în care se integrează unei vederi de ansamblu asupra învățământului online, care nu există încă și nici nu va exista prea curând. Lipsa de viziune și de spirit practic e un minus și pentru forma clasică a învățământului.

R:  Modul online nu a fost și nu este o idee confortabilă și plăcută pentru toți, însă se pare că a fost singurul mod în care orele puteau să continue.  Cum asociați succesul sau eșecul elevilor dumneavoastră cu felul în care predați?

P: Legătura este una directă, cel puțin teoretic vorbind: predarea eficientă asigură succesul elevilor. Dar ce înseamnă predare eficientă sau, mai simplu, prin ce se deosebește un profesor bun de unul mai puțin bun? Nu cred că are cineva răspunsul exact și de necontestat. Din punctul meu de vedere, sunt dispus să fac orice efort ca să-i ajut pe cei cu care lucrez. Am convingerea că alcătuim o echipă și din acest motiv i-am tratat întotdeauna ca pe niște persoane foarte apropiate. Nu am avut niciodată senzația că o catedră e la o înălțime mai mare decât băncile.  Îmi pasă ce se întâmplă cu fiecare dintre ei și încerc să-i înțeleg. Cred că succesul nu este doar rezultatul muncii unui profesor foarte bun, ci rodul unei bune colaborări între membri echipei. Întotdeauna îmi asum lucrurile mai puțin bune, pentru că răspunderea mea în cadrul echipei e mai mare și le atribui, sincer, lucrurile reușite. La fel de sincer cred că profesorul trebuie nu doar să transmită cunoștințe. Există pentru aceasta și muzee, internet, biblioteci. Cel mai important mi-se pare rostul profesorului de a fi un model pentru elevii lui. Trebuie să fie, să trăiască așa cum vorbește, așa cum le cere celor de lângă el.

R: În final, aș dori să aflu ceva mai personal, ceva care este diferit de la un profesor la altul. Ce anume din experiența de până acum v-a ajutat în această perioadă? (La nivel de pregătire, dar și de motivare)

P: Experiența este una dintre componentele care dau eficiență activităților noastre. Ea presupune, într-o anumită măsură, rutina, automatisme care nu sunt mereu de dorit. Dacă ai ales să lucrezi într-o școală, atunci trebuie să ai convingerea că trebuie să înveți permanent. E ca în cazul nevoitorilor creștini. Nu poți să te oprești niciodată din urcușul către cer, pentru că, atunci când te oprești, începi să aluneci înapoi de unde ai venit. Îmi plac și cuvintele lui Noica: “o școală în care profesorul nu învață e un nonsens” (citez din memorie). Așa că încerc să învăț mereu de unul singur și împreună cu tovarășii mei de drum. Faptul că am trecut pe drumul acesta de nenumărate ori, îmi ușurează urcușul mie și lor. În ziua în care nu voi mai vrea sau nu voi mai putea să învăț, va trebui să-mi iau bagajele și să plec. Sper să se întâmple cât mai târziu!

Sir Ken Robinson: ,,Ucid școlile creativitatea?’’

Sir Ken Robinson: ,,Ucid școlile creativitatea?’’

Multe studii au demonstrat că sistemul educațional implementat în acest moment are la bază capacitatea de memorare și  antrenează doar anumite aptitudini ale elevilor ce țin strict de gândirea după un anumit șablon impus de sistem, astfel creativitatea și originalitatea acestora fiind complet uitate.

Ierarhizarea materiilor după ,,importanța’’ acestora, matematica și limbile străine fiind pe primul loc, iar artele aflându-se la coada clasamentului, are ca rezultat distrugerea imaginației, dar și a caracterului elevilor care sunt pasionați de desen, muzică, teatru, dans etc.

Este necesară implementarea în sistemul nostru educațonal a mai multor ateliere ce dezvoltă imaginația, precum ateliere de desen și pictură, ateliere de scriere, un cor al școlii, o trupă de teatru, o trupă de dans și alte cursuri de acest tip pentru a ajuta elevii să își găsească anumite pasiuni, să se remarce prin originalitatea lor și să își dezvolte gândirea creativă.

Toți elevii sunt diferiți, au pasiuni și aptitudini diferite, iar sistemul educațional trebuie să le ofere posibilități egale în toate domeniile și șansa de a aduce lumii noi creații.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=iG9CE55wbtY&ab_channel=TED

Perspectiva cadrelor didactice asupra sistemului de educație în mediul online (partea 1)

Perspectiva cadrelor didactice asupra sistemului de educație în mediul online (partea 1)

În prezent, ne confruntăm cu o situație complet nouă, atât pentru elevi și părinți, cât și pentru cadrele didactice. Pentru a putea să conștientizăm pe deplin situația educațională din țară, am rugat un profesor să îmi răspundă la câteva întrebări, privind diferența dintre modul online și offline, dar și despre schimbările de care au fost nevoie pentru ca elevii să continue totuși cursurile:

Redactor:  Bună ziua! Vreau să încep prin a vă mulțumi pentru că mi-ați acordat câteva minute din timpul dumneavoastră. Privind  normele de siguranță implementate și necesitatea mutării cursurilor în mediul online, ce v-a surprins în mod plăcut în privința adaptării elevilor la acest mod de educație? Dar în mod negativ?

Profesor:  Bună ziua! Vă mulțumesc mult pentru faptul că v-ați gândit să expuneți și părerea profesorilor privind schimbările luate în ultima vreme. M-a surprins plăcut dorința majorității elevilor de a participa la ore. E un lucru bun! Negativ ar fi faptul că elevii aceștia nu înțeleg atât de bine cu ce ne confruntăm în momentul actual.

R:  Dacă tot am început să vorbim despre elevi, care a fost reacția lor, până acum, la noul sistem în care trebuie să învețe?

P:  Reacția elevilor a fost așa cum ne așteptam: de nesiguranță. A durat puțin, chiar și după episodul din martie, să își reintre în acest ritm al programului online. Au început din nou întrebările: cum intru la ore, cum trimit temele, ce fac dacă nu am curent electric într-o zi (sunt și situații de genul acesta).

R: Deși ne aflăm în mediul online, este încă nevoie de evaluarea elevilor. Care credeți că este starea de spirit a unui elev în momentul ascultării online?

P: Din punctul meu de vedere, starea de spirit diferă în funcție de factori. Elevii buni se agită dacă nu înțeleg sau nu aud profesorul. Unii se plictisesc. Alții nici măcar nu participă, pentru că își spun din start “Nu înțeleg!”.  În ciuda acestor situații, putem vedea și reacții pozitive atunci când înțeleg ceva, momentul în care dialoghează cu noi, profesorii.

R: Să schimbăm puțin registrul și să vorbim despre un alt lucru foarte important: relația părinte-profesor. Care este relația în momentul actual dintre părinți și profesori? Cum credeți că se poate îmbunătății aceasta?

P: Părinții au un rol foarte important și în acest învățământ online. Aceștia chiar se implică mai mult și mai direct, tocmai pentru că, dacă sunt acasă, se pot afla lângă copiii lor, și văd exact ce se întâmplă. Eu sunt de părere că un părinte nu trebuie să stea exact lângă ei, pentru că îi inhibă, îi emoționează, le provoacă stări anxioase. Copilul trebuie să învețe singur! Părintele trebuie să intervină doar atunci când e cazul. În general, relația dintre profesor-părinte este mult mai strânsă, pentru că există un dialog aproape permanent. Acest lucru nu poate fi decât benefic.

R:  Credeți că acest mod hibrid este cea mai puțin accesibilă variantă de învățământ?

P: Da, din punctul meu de vedere. Ritmul nu este la fel pentru toți elevii. Aceștia nu au posibilitatea să socializeze cu toți colegii. Evaluarea nu se poate face la fel pentru toți. Sunt foarte multe aspecte care mă fac să cred că sistemul hibrid este cea mai puțin accesibilă variantă a învățământului online.

R: Ce ne-ar mai trebui ca învățământul online să fie util, poate chiar o soluție la fel de bună precum cel offline?

P: Niciodată învățământul online nu va putea fi la fel de eficient în educația unui copil, spre deosebire de cel clasic. Online-ul nu este soluția, ci poate fi doar o soluție de moment. E nevoie de cadre didactice care să studieze încă din facultate astfel de metode, să știe să lucreze cu instrumente tehnice de acest gen. E nevoie foarte mult de educarea părinților în acest gen de învățământ: părintele nu trebuie să stea lângă microfonul copilului; deci, trebuie să capete încredere în cei doi factori implicați: profesor-elev. Și, mai ales, e nevoie de educat elevul în a-și arăta disponibilitatea reală în a-și asimila cunoștințele în acest fel.

R: Au primit elevii destule îndrumări privind modul utilizării platformelor școlare?

P: Da, elevii au primit toate informațiile necesare. Am trimis filmulețe cu pașii pe care trebuie să îi facă pentru a participa la ore astfel încât să poată înțelege toți.

R: Pentru a încheia acest mini-interviu, care mi se pare de excepție și din care se pot învăța multe, vreau să mai punctăm două lucruri importante: cazurile izolate și învățarea de succes. Ce părere aveți despre faptul că în momentul de față încă mai există foarte multe cazuri izolate, în care elevii nu au acces la educația online?

P: La clasa mea am un astfel de caz. E dureros pentru un copil să fie așa de marginalizat. În cazul elevei din clasa mea, aceasta își dorește să învețe! Dar nu poate participa la ore. Generatorul pe care îl folosește familia s-a stricat de curând. Ce face eleva?! Încearcă să ia lecțiile și temele de la colegii ei, mergând cu bicicleta până la aceștia. Rezultatul?! Eleva va pierde enorm, iar educația nu mai există; există procesul de copiere  a unor noțiuni . Ce simt?! Tristețe și dezamăgire.

R: Cum recunoașteți potențialul unui elev, dar și cum se pregătește un profesor înaintea unei ore de curs?

P: Potențialul unui elev se vede din felul în care răspunde cerințelor cadrului didactic. Ba chiar și după felul în care cere lămuriri legate de lecție. Răspund în numele meu acum: mă pregătesc foarte mult, pentru că, în mediul online, pot folosi mai multe mijloace și materiale didactice: vizionare de filme, discuții pe seama lor, diferite jocuri didactice online, etc.

R: Cum este evaluată învățarea de succes în această perioadă?

P: Dacă vorbim despre evaluarea periodică, pe termen scurt, aceasta se face prin teme, fișe de lucru, etc. Dacă însă vorbim despre eficiența învățării în această perioadă, cred că vom resimți efectele abia peste ceva timp și nu vor fi unele pozitive. Un exemplu foarte bun ar fi un copil de clasa 1, care pierde un an de socializare și perioada cea mai benefică pentru a învăța să scrie. La această vârstă, e obligatoriu ca un copil să socializeze, să se joace cu cei de vârsta lui și să învețe, îndrumat de către un profesor acreditat, nu de un părinte, care este posibil să nu fie nici el destul de pregătit.

Early Innovators – Business Plan Competition – concurs de antreprenoriat cu premii în bani

Early Innovators – Business Plan Competition – concurs de antreprenoriat cu premii în bani

Early Innovators – Business Plan Competition (EIBPC) este un concurs destinat elevilor din cadrul tuturor liceelor din România, menit să încurajeze antreprenoriatul.

În ce constă participarea?

Ei bine, în cadrul concursului se cere prezentarea unui plan propriu de afaceri, realizat în detaliu, respectând un șablon pus la dispoziție de organizatori.

Planul de afaceri trebuie să fie alcătuit din 21 de puncte, menționate în documentul suport pentru redactare, printre care se numără denumirea companiei la care v-ați gândit, sloganul și misiunea acesteia, beneficiile pe care le-ar putea aduce un astfel de business și modalitățile prin care ar putea fi promovat.

Principalele categorii de concurs sunt industria, științele vieții (genetica, microbiologia, biotehnologia etc.), IT&C, Cleantech&Energy, HoReCa (hoteluri, restaurante și cafenele) și antreprenoriatul social. Totuși, sunt acceptate și alte idei de afaceri, chiar dacă nu se pot încadra în aceste categorii.

Pentru finalizarea proiectului, EIBPC pune la dispoziție o echipă de project management, care va asigura gratuit asistență și sprijin.

Cum ne putem înscrie?

În primul rând, putem participa atât individual, cât și în echipe de maxim patru membri. Înregistrarea se face pe baza unui formular ce poate fi găsit pe site-ul oficial al concursului. De asemenea, ai nevoie de un profesor coordonator ce se va înscrie printr-un formular separat.

Dacă nu poți găsi un profesor disponibil, însă vrei să participi, trebuie doar să contactezi echipa de management a proiectului.  

Planurile de afaceri vor fi evaluate de un juriu EIBPC.

Se acordă premii în bani astfel: premiul I valorează 800 de euro, iar premiile II și III sunt în valoare de 600 și respectiv 400 de euro. De asemenea, se acordă o mențiune de 200 de euro.

Grăbește-te! Termenul limită al înscrierii este 02.12.2020.

Puteți găsi mai multe detalii legate de concurs pe www.early-innovators.eu