(+40) 734 664 847 [email protected]
Unul dintre drepturile „ascunse” ale elevilor – 2 ani de studiu în unul singur

Unul dintre drepturile „ascunse” ale elevilor – 2 ani de studiu în unul singur

Mulți dintre elevii români nu își cunosc drepturile în totalitate. Personal, cunosc o mulțime de elevi cu medii impecabile de 10, „buni” la toate materiile, care învață constant, dar care nu știu să își acceseze drepturile conform legii.

Dreptul despre care vă voi povesti astăzi este cel de a promova doi ani de studii într-un singur an școlar. Pare a fi ceva furat din învățământul american, însă nu este. Acest drept este complet fondat, iar orice elev își poate exercita acest drept dacă îndeplinește condițiile specifice.


Situația simplificată:

Dacă vrei să parcurgi 2 ani de studiu în unul singur, trebuie să îndeplinești în mod cumulativ următoarele condiții:

a) să ai, în anul şcolar anterior anului curent, calificativul sau media generală la fiecare disciplină de studiu:
– „foarte bine”, pentru elevii din învăţământul primar;
– minimum 9,00, pentru elevii din învăţământul gimnazial şi liceal.
b) să ai, în anul şcolar anterior anului curent, calificativul sau media anuală la purtare:- „foarte bine”, pentru elevii din învăţământul primar;
– minimum 9,50, pentru elevii din învăţământul gimnazial şi liceal.
c) să promovezi un test transdisciplinar din curriculumul clasei anterioare claseicurente, cu un punctaj de cel puţin 80% din totalul punctajului acordat pe test.

Dacă îndeplinești aceste condiții, trebuie să ai următoarele documente:

a) cererea părintelui sau a tutorelui legal al elevului;
b) avizul favorabil al psihologului şcolar;
c) avizul favorabil al medicului şcolar sau al medicului de familie;
d) avizul consiliului profesoral al unităţii de învăţământ.

Poți găsi mai multe detalii în documentele de mai jos. (cele 2 butoane)


Situația concretă, conform legii:

Legea Educației Naționale – articolul 21, alineatul 4: Elevii cu performanțe școlare excepționale pot promova 2 ani de studii într-un an școlar la decizia unității de învățământ, pe baza unei metodologii naționale aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului. click aici pentru a accesa legea


Pentru orice fel de întrebări, îndrumări sau nelămuriri, vă rugăm să ne contactați!

Sistemul educațional românesc- memorare sau învățare?

Sistemul educațional românesc- memorare sau învățare?

Un aspect reprezentativ sistemului de învățământ actual este furnizarea unei mari cantități de informație legată de diferite materii, dispunerea acesteia în mintea elevilor, dar și evaluarea din multitudinea de materii predate. Metoda românească de învățare este, de fapt, memorarea informației cu scopul evaluării care, inevitabil, ne duce la celebra vânătoare de note.

Cu cât este volumul de materie predată mai mare, cu atât pretențiile cadrelor didactice la memorare crește, iar anxietatea din momentul evaluării este sporită. Metodele de predare sunt ineficiente, împingându-i pe copii să învețe pe de rost lecția în loc să scoată idei principale și a o înțelege. În aceeași măsură, profesorii de la catredele românești sunt conștienți de standardele exagerat de ridicate pe care le au atât dumnealor, cât și colegii acestora.

Elevii români sunt încolțiți cu informație din toate unghiurile, fiind nevoiți să o memoreze pe o durata scurta de timp strict pentru evaluarea ulterioară. În acest mod, informația pe care noi, elevii o primim devine inutilă, nefiind procesată concret. În același timp, sistemul nostru are pretenția ca elevii săi să cunoască o multitudine de amănunte despre o amplitudine de subiecte, la fel de detaliat. Astfel, învățăceii sunt mai concentrați pe memorare, pe evaluări și pe notele primite, în locul focusării pe ce materii le atrag atenția, pe subiecte care le stârnesc interesul.

În acest mod, elevii și studenții români nu își pot exploata dorințele sau interesele decât în momentul în care nu oferă destulă atenție anumitor teme, fapt ce le poate afecta rezultatele școlare.

Elevilor ar trebui să le fie oferită libertatea de a se informa în amănunt despre subiectele ce le stârnesc interesul, dedicându-și mai puțin atenția spre materii care nu le satisfac curiozitatea.

Cele nouă tipuri de inteligență – partea a II-a

Cele nouă tipuri de inteligență – partea a II-a

  1. Inteligența naturalistă – oamenii cu o o inteligență naturalistă dezvoltată observă cu uşurință schimbările din jurul lor, pot supraviețui în natură şi pot diferenția plantele, animalele ş.a.m.d., ei pot diferenția şi diverse tipuri de obiecte.
  2. Inteligența muzicală – oamenii cu o astfel de inteligență se descurcă foarte bine cu sunetele (ritm, tonalitate şi frecvență), de asemenea pot recunoaşte şi reproduce piese muzicale.
  3. Inteligența matematico-logică – oamenii ce posedă o astfel de inteligență dezvoltată sunt foarte buni la a desluşi gândirea abstractă şi simbolică şi au abilitatea de a calcula şi de a rezolva probleme de matematică.
  4. Inteligența existențială – cei cu o astfel de inteligență sunt sensibili şi au capacitatea de a pune, de a aborda şi de a se gândi la întrebări despre existența umană (ca: ,,de ce murim?”, ,,de ce ne îndrăgostim?”, ,,ce este dragostea?” şi multe altele).
  5. Inteligența chinestezică a corpului – se referă la persoanele ce au foarte multe abilități fizice şi le pot dezvolta printr-o uniune a minții cu trupul, numită antrenament. Sportivii, dansatorii, chirurgii şi meşterii sunt categorii ce prezintă o inteligență chinestezică a corpului foarte dezvoltată.
  6. Inteligența lingvistă – cei cu o astfel de inteligență ştiu să folosească cuvintele ca să exprime ceva şi să înțeleagă sensurile metaforice. Scriitorii, jurnaliştii şi purtătorii de cuvânt sunt câteva categorii de oameni cu o inteligență lingvistică dezvoltată.
  7. Inteligența interpersonală – este abilitatea de a interacționa eficient şi de a-i înțelege pe ceilalți (atât verbal, cât şi non-verbal şi paraverbal). De asemenea, oamenii cu acest tip de inteligență sunt buni lideri, buni comunicatori şi înțeleg sentimentele celorlalți. Profesorii, actorii şi politicienii sunt câțiva oameni care posedă acest gen de inteligență.
  8. Inteligența intra-personală – este capacitatea unei persoane de a se înțelege pe sine, de a-şi înțelege gândurile, emoțiile şi sentimentele şi de a seta obiective în viață. Psihologii şi filozofii posedă acest tip de inteligență.
  9. Inteligența spațială – este abilitatea de a gândi şi de a vedea clar în 3D, sunt buni graficieni, au o imaginație dezvoltată şi se pot orienta cu uşurință în spațiu. Marinarii, piloții, sculptorii, pictorii şi arhitecții prezintă o inteligență spațială dezvoltată.

Acestea sunt cele nouă tipuri de inteligență.

Arta în școală

Arta în școală

Poate fi argumentat că artele și educația conlucrează prin însăși natura lor, însă preocuparea valorificării potențialelor beneficii ale punerii lor împreună nu datează de mult timp, atât la nivel mondial, cât și în România. În ultimii 25 de ani argumente bine documentate pun în evidență potențialul conlucrării lor.
O serie de organizaţii naţionale şi internaţionale au conştientizat importanţa susţinerii practicilor de educaţie prin artă prin studii asupra impactului lor la nivelul beneficiarilor direcţi şi indirecţi. Una dintre primele astfel de iniţiative a fost cea a Consiliului Europei, care în anul 1995, a lansat un proiect major focalizat pe legăturile dintre cultură, creativitate şi tineret şi care a examinat educaţia artistică în şcolile statelor membre şi implicarea artiştilor profesionişti. El a avut ca rezultat o cercetare asupra educaţiei artistice în Europa şi un colocviu internaţional. Tot Consiliul Europei a lansat, în anul 2005, Convenţia cadru privind valoarea moştenirii culturale pentru societate. Convenţia a semnalat nevoia ţărilor europene de a păstra şi de a promova identitatea culturală şi de a încuraja dialogul intercultural.
Includerea diferitelor forme de artă în educație conduce la o deschidere către nou, la o dezvoltare pe plan emoțional și la sporirea creativității. Arta ne face să comunicăm, să fim deschiși, să îi înțelegem mai bine pe cei din jurul nostru și ne ajută să ne descoperim pe noi, să ne descoperim aptitudinile, abilitățile și capacitățile.
În momentul de față nu este pus destul accentul pe artă în educație. Există materii artistice obligatorii și școli de artă, însă partea artistică nu conlucrează cu adevărat cu școala, iar cererea este mare, beneficiile fiind semnificative.
Astfel, școala trebuie să acționeze prin definirea propriei oferte în sfera artelor, culturii și patrimoniului, să exploreze și să integreze beneficiile derivate din ofertele profesioniștilor din acest domeniu și să construiască o serie de instrumente și mecanisme pentru facilitarea colaborării cu aceștia.
Pentru a-și îndeplini mai bine misiunea, și anume creșterea calității educației, școala își poate valorifica resursele printr-o colaborare mai bună cu cei care propun activități artistice cu o dimensiune educațională.

Cele nouă tipuri de inteligență – partea I

Cele nouă tipuri de inteligență – partea I

Ce este inteligența?

Termenul ăsta e cam vag, nu credeți? Ce-ar fi să reformulăm întrebarea: ,,Ce înțelegeți prin inteligență?”. Mai bine acum. Într-un articol precedent am menționat o topică precum ,,nouă tipuri de inteligență“, aşadar am să vorbesc despre această constatare în domeniul psihologiei.

Cu siguranță toată lumea a auzit vorba ,,E foarte inteligent.”. Mulți ar zice că persoana în cauză are o situație academică extraordinară, dar dacă nu este chiar aşa? Probabil marea majoritate a oamenilor cunoaşte vorba ,,are şcoala vieții“, dar câți dintre acei oameni ştiu că inteligența nu poate fi conturată neapărat într-o şcoală, fie ea morală sau o instituție?

Notele pot fi un factor de definire al inteligenței, dar nu sunt singurul lucru care ajută la catalogarea cuiva ca fiind ,,deştept“.

Un psiholog american a considerat că testarea inteligenței (prin testele IQ) în câteva domenii şi prin întrebări verbale şi/sau non-verbale nu este adecvată, aşa că a împărțit inteligenţa în nouă părți: inteligența naturalistă, inteligența logico-matematică, inteligența muzicală, inteligența intra-personală, inteligența lingvistică, inteligența existențială şi inteligența chinestezică a corpului.