(+40) 734 664 847 [email protected]

Un aspect reprezentativ sistemului de învățământ actual este furnizarea unei mari cantități de informație legată de diferite materii, dispunerea acesteia în mintea elevilor, dar și evaluarea din multitudinea de materii predate. Metoda românească de învățare este, de fapt, memorarea informației cu scopul evaluării care, inevitabil, ne duce la celebra vânătoare de note.

Cu cât este volumul de materie predată mai mare, cu atât pretențiile cadrelor didactice la memorare crește, iar anxietatea din momentul evaluării este sporită. Metodele de predare sunt ineficiente, împingându-i pe copii să învețe pe de rost lecția în loc să scoată idei principale și a o înțelege. În aceeași măsură, profesorii de la catredele românești sunt conștienți de standardele exagerat de ridicate pe care le au atât dumnealor, cât și colegii acestora.

Elevii români sunt încolțiți cu informație din toate unghiurile, fiind nevoiți să o memoreze pe o durata scurta de timp strict pentru evaluarea ulterioară. În acest mod, informația pe care noi, elevii o primim devine inutilă, nefiind procesată concret. În același timp, sistemul nostru are pretenția ca elevii săi să cunoască o multitudine de amănunte despre o amplitudine de subiecte, la fel de detaliat. Astfel, învățăceii sunt mai concentrați pe memorare, pe evaluări și pe notele primite, în locul focusării pe ce materii le atrag atenția, pe subiecte care le stârnesc interesul.

În acest mod, elevii și studenții români nu își pot exploata dorințele sau interesele decât în momentul în care nu oferă destulă atenție anumitor teme, fapt ce le poate afecta rezultatele școlare.

Elevilor ar trebui să le fie oferită libertatea de a se informa în amănunt despre subiectele ce le stârnesc interesul, dedicându-și mai puțin atenția spre materii care nu le satisfac curiozitatea.