Dobrești este o comună în județul Argeș formată din satele Dobrești (reședința) și Furești.
Din cercetările efectuate, urme arheologice ale existenței omului în această localitate datează din anul 5500 î.e.n. Un tumul și o mică așezare (în situl cu mai multe movile) din epoca bronzului, cultura Tei.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podgoria a județului Muscel și era formată din satele Haitești, Cercei și Furești.
Primul document scris, legat de Dobrești, este despre o proprietate a unui căpitan de oști Dobrici de la care localitatea și-ar fi luat numele. Este datat văleatul (anul 1384), deci cu doi ani înainte de urcarea pe tronul Țării Românești a lui Mircea cel Bătrân. Actul a fost semnat de voievodul Radu Basarab, tatăl lui Mircea, înscăunat după ce fratele său a fost omorât de țarul bulgar Sișman. Documentul descoperit de Ștefan Ionescu (locuitor al comunei) a fost împrumutat profesorului Nicolae Iorga care nu l-a mai înapoiat. Nu se știe dacă mai este undeva sau a fost pierdut odată cu tezaurul și documentele predate “aliatului” rus pentru a fi păstrate până la trecerea primului război mondial.
Două documente originale (în care apar Boțești, Cornet, Glâmboc, Valea Lenții), văleatul (1587) din domnia lui Mihnea Voievod, sunt legate de o proprietate a unui cetățean din Dobrești, numit Lepădat.
În comuna Dobrești se află situl arheologic de interes național de „la Movile”, aflat pe islazul din Dealul Satului, la est de Dobrești, la hotarul cu satul Furești, sit în care s-au descoperit un Tumul și o așezare din Epoca Bronzului (cultura Tei). 
În comuna Dobrești se află o cruce de piatra ce datează din secolul al XIX-lea, lângă casa Setraru Gheorghe.
Trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură și aflate în satul Dobrești: 
Casa Gheorghe Marinescu;
Casa Stancu Badea;
Casa memorială Ion Mihalache.
Trei biserici din comună sunt incluse în lista patrimoniului cultural-istoric:
Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Dobrești (1924-1937), ctitorită cu sprijinul financiar de la Ministerul Cultelor;
Biserica ,,Înălțarea Domnului” din Dobrești (1865-1868), ctitorită de obștea satului în locul unei biserici ruinate, pe fosta moșie a vornicului Radu Golescu;
Biserica ,,Cuvioasa Paraschiva” din Furești (1893-1894), ctitorită de enoriașii parohiei.
Conform legendelor, Petru Cercel, fiul domnitorului Pătrașcu cel Bun, despre care se susține că ar fi fiul nelegitim al lui Mihai Viteazul, ar fi locuit o perioadă în comuna Dobrești.
Legendele cumulate și sintetizate de Ionel Bătrânu în „File de istorie” ne spun că în drumul său pentru instalarea pe tron a venit în Dobrești unde avea câțiva oameni de încredere printre care și pe Neacșu Ceaușu. Așa a cunoscut-o pe frumoasa Vochița (fiica lui Neacșu) cu care s-a căsătorit în secret iar apoi a luat-o la Târgoviște. A stat ascuns în Dobrești ceva timp în care Vochița a mai dat naștere la doi fii. Primul fiu Teodosie Cercel, după o viață tumultoasă, s-a călugărit într-un schit construit în Dealul Ban din Dobrești.
Numele de familie Cercel dăinue în comună până pe la 1900 fiind purtat de oameni.
În comuna Dobrești se află Monumentul Eroilor căzuți în primul și al doilea război mondial din anul 1921.
Între 1938 și 1940, cu contribuția sătenilor, dar și a lui Ion Mihalache, s-a construit căminul cultural multifuncțional, unul dintre cel mai mari din satele țării. La subsol a funcționat până în 1948 o școală de gospodărire pentru fete și baia comunală. La parter este o sală mare de spectacol cu scenă, bibliotecă și sala de lectură, două săli pentru dispensar care au funcționat aici până în 1947 când a fost mutat în casa soților Niculina și Ion Mihalache. Tot la parter, a funcționat un magazin al cooperativei. La etajul 1 erau patru săli pentru birourile căminului și ale cooperativei, și o sală pentru muzeu. La etajul 2 erau 5 camere pentru oaspeți. După 1989 căminul cultural poartă numele Ion Mihalache.
Bibliografie 1.Diaconescu, Ion, Ţepelea, Gabriel (coord), Ion Mihalache în faţa istoriei, Editura Gândirea Românească, Bucureşti, 1993;
2. Legendele satului Dobrești, Ionel Bătrânu (preotul Ionel Popescu), 1978,dactilografiat;
3. Ionescu,T.Vasile, Comuna Dobrești, Mușcel, 1968, dactilografiat;4.Stan, Apostol, Ion Mihalache. Destinul unei vieţi, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999.
Sursă: Marius Nicolaescu
