(+40) 734 664 847 [email protected]
Cele nouă tipuri de inteligență – partea a II-a

Cele nouă tipuri de inteligență – partea a II-a

  1. Inteligența naturalistă – oamenii cu o o inteligență naturalistă dezvoltată observă cu uşurință schimbările din jurul lor, pot supraviețui în natură şi pot diferenția plantele, animalele ş.a.m.d., ei pot diferenția şi diverse tipuri de obiecte.
  2. Inteligența muzicală – oamenii cu o astfel de inteligență se descurcă foarte bine cu sunetele (ritm, tonalitate şi frecvență), de asemenea pot recunoaşte şi reproduce piese muzicale.
  3. Inteligența matematico-logică – oamenii ce posedă o astfel de inteligență dezvoltată sunt foarte buni la a desluşi gândirea abstractă şi simbolică şi au abilitatea de a calcula şi de a rezolva probleme de matematică.
  4. Inteligența existențială – cei cu o astfel de inteligență sunt sensibili şi au capacitatea de a pune, de a aborda şi de a se gândi la întrebări despre existența umană (ca: ,,de ce murim?”, ,,de ce ne îndrăgostim?”, ,,ce este dragostea?” şi multe altele).
  5. Inteligența chinestezică a corpului – se referă la persoanele ce au foarte multe abilități fizice şi le pot dezvolta printr-o uniune a minții cu trupul, numită antrenament. Sportivii, dansatorii, chirurgii şi meşterii sunt categorii ce prezintă o inteligență chinestezică a corpului foarte dezvoltată.
  6. Inteligența lingvistă – cei cu o astfel de inteligență ştiu să folosească cuvintele ca să exprime ceva şi să înțeleagă sensurile metaforice. Scriitorii, jurnaliştii şi purtătorii de cuvânt sunt câteva categorii de oameni cu o inteligență lingvistică dezvoltată.
  7. Inteligența interpersonală – este abilitatea de a interacționa eficient şi de a-i înțelege pe ceilalți (atât verbal, cât şi non-verbal şi paraverbal). De asemenea, oamenii cu acest tip de inteligență sunt buni lideri, buni comunicatori şi înțeleg sentimentele celorlalți. Profesorii, actorii şi politicienii sunt câțiva oameni care posedă acest gen de inteligență.
  8. Inteligența intra-personală – este capacitatea unei persoane de a se înțelege pe sine, de a-şi înțelege gândurile, emoțiile şi sentimentele şi de a seta obiective în viață. Psihologii şi filozofii posedă acest tip de inteligență.
  9. Inteligența spațială – este abilitatea de a gândi şi de a vedea clar în 3D, sunt buni graficieni, au o imaginație dezvoltată şi se pot orienta cu uşurință în spațiu. Marinarii, piloții, sculptorii, pictorii şi arhitecții prezintă o inteligență spațială dezvoltată.

Acestea sunt cele nouă tipuri de inteligență.

Cele nouă tipuri de inteligență – partea I

Cele nouă tipuri de inteligență – partea I

Ce este inteligența?

Termenul ăsta e cam vag, nu credeți? Ce-ar fi să reformulăm întrebarea: ,,Ce înțelegeți prin inteligență?”. Mai bine acum. Într-un articol precedent am menționat o topică precum ,,nouă tipuri de inteligență“, aşadar am să vorbesc despre această constatare în domeniul psihologiei.

Cu siguranță toată lumea a auzit vorba ,,E foarte inteligent.”. Mulți ar zice că persoana în cauză are o situație academică extraordinară, dar dacă nu este chiar aşa? Probabil marea majoritate a oamenilor cunoaşte vorba ,,are şcoala vieții“, dar câți dintre acei oameni ştiu că inteligența nu poate fi conturată neapărat într-o şcoală, fie ea morală sau o instituție?

Notele pot fi un factor de definire al inteligenței, dar nu sunt singurul lucru care ajută la catalogarea cuiva ca fiind ,,deştept“.

Un psiholog american a considerat că testarea inteligenței (prin testele IQ) în câteva domenii şi prin întrebări verbale şi/sau non-verbale nu este adecvată, aşa că a împărțit inteligenţa în nouă părți: inteligența naturalistă, inteligența logico-matematică, inteligența muzicală, inteligența intra-personală, inteligența lingvistică, inteligența existențială şi inteligența chinestezică a corpului.

Şcoala: notele deasupra cunoştințelor — partea a II-a

Şcoala: notele deasupra cunoştințelor — partea a II-a

Fiecare elev e unic şi diferit, pentru că oamenii sunt unici, această compariție între doi, trei sau mai mulți nu îşi are locul. Nu numai că afectează încrederea în sine, dar poate dezvolta atât anxietate, cât şi nesiguranță. Şcoala trebuie să fie un loc prosper în care fiecare să-şi dezvolte caracterul şi inteligența. Oamenii gândesc diferit. Oricine poate fi inteligent, iar o notă de 10 sau de 4 nu reflectă ,,valoarea“, după cum o numesc mulţi, unui elev.

Cei mai mulți apelează la metode nefolositoare de obținere a unei note mari cum ar fi copiatul sau metoda clasică: tocitul. Astfel, zicala ,,înveți pentru tine” s-a transformat în ,,învăț pentru nota zece” sau ,,învăț pentru a-i demonstra colegei de bancă că sunt mai deştept decât ea”. Apar deci şi rivalități între copii. Deoarece majoritatea pot fi incluşi în categoria celor care sunt veşnic comparați cu olimpicii, răutățile şi ura la adresa învățăturii devin ceva comun în colectivul clasei sau al şcolii, ori în grupul de prieteni. Pe de altă parte, elevii cu note mai micuțe sunt adesea marginalizați, atât de profesori, cât şi de ceilalți elevi; o clasă ajungând să fie împărțită în olimpici şi restul elevilor.

Dar aceasta nu este singura problemă.

După cum spuneam, mulți copii decid să tocească sau să copieze pentru a avea note mai mari şi pentru a-şi face părinții mândri. Într-adevăr, job-ul elevului este şcoala, dar, exact ca un adult, elevul trebuie să fie eficient, însemnând că trebuie să rămână cu ceva după ce susține un test sau o evaluare orală. Ce rost are învățarea unei poezii în germană doar pentru o notă de zece? Câți dintre elevi o vor mai recita sau şi-o vor mai aminti în viitor?

Voi pe ce puneți accent? Sunt mai importante notele sau cunoştințele?

Şcoala: notele deasupra cunoştințelor — partea I

Şcoala: notele deasupra cunoştințelor — partea I

Ce sunt mai importante? Notele sau cunoştințele?

Din ce în ce mai puțini elevi îşi pun întrebarea aceasta. Pentru mulți, o notă de 10 şi de 9, sau chiar de 8, aduce zâmbetul pe buze, dar oare cu ce noțiuni vor rămâne cei care își vor umple carnetul de elev cu aceste cifre? Câți dintre ei vor folosi lucrurile învățate, mecanic sau sistematic, sau măcar şi le vor aminti?

Din primul moment în care un copil trece pragul şcolii este evaluat pe baza unor numere sau litere. Elevul primeşte note pentru tot ceea ce face: de la cum se comportă, la cât de frumos scrie şi până la cât de frumos pictează sau cât de repede aleargă. Pe baza acestor note se întocmeşte un clasament ce ierarhizează elevii unei clase/şcoli/județ/țară.

Niciunui părinte nu îi place ca făptura căreia i-a dat viață să vină acasă cu o notă mică, fie ea mai mică cu câteva zecimale față de cea a fiului vecinei de la patru. Copiii sunt comparați cu ceilalți pe baza unor litere şi cifre pe care mulți le-ar considera oglinda cunoştințelor pe care le posedă. Dar puțini se gândesc la cunoştințele cu care ei rămân după ce sunt evaluați. Elevii devin astfel, ceea ce mulți numesc, vânători de note, scorurile cât mai înalte la teste şi teze ajungând până în punctul de a fi numite obsesii.

Această ideologie de elev perfect este implementată în mințile majorității elevilor. Unii dintre ei ajung să-şi ia toate examenele cu note maxime, devin olimpici şi şefi de promoție, pe când alții ajung să fie comparați cu aceşti elevi de nota 10. Stima lor de sine descreşte considerabil, iar dragostea de carte se pierde pe drum. ,,Ce rost are să încerc când ştiu că voi avea o notă mai mică decât colega mea de bancă?”. Din nefericire, acest mod de gândire afectează performanțele şcolare şi din ce în ce mai puțini oameni realizează că notele nu reflectă inteligența unei persoane. Ați fi surprinşi să aflați că există nu una, ci nouă tipuri de inteligență – după cum afirmă psihologii.

Cluburile şcolare- ocuparea timpului liber într-un mod creativ

Cluburile şcolare- ocuparea timpului liber într-un mod creativ

Din ce în ce mai puține şcoli optează pentru inființarea cluburilor şcolare. Elevii îşi petrec timpul liber ocupându-se cu diverse activități care, de cele mai multe ori, nu îi stimulează în a se dezvolta. Pasiunile fiecăruia rămân astfel îngropate, creativitatea fiind astupată în timp.


Fie că vorbim de cele sportive, fie de cele de creație sau de pictură, ori cu orice altă tematică, cluburile şcolare joacă un rol extrem de important în dezvoltarea abilităților şi creativității, ori gândirii logice ale elevului.


Foarte puține persoane realizează cât de importante sunt pasiunile elevilor sau pasiunile în general. ,,Pasiunile noastre sunt principalele unelte ale conservării noastre; este, deci, o încercare pe atât de vană, pe atât de ridicolă, să vrei să le distrugi.” Afirma cândva Jean Jacques Rousseau. Deci de ce le-am îngropa? Dezvoltarea noastră începe în şcoală, astfel caracterele se conturează şi hobby-urile încep să apară. Ele fac parte din noi şi ne definesc, iar şcoala este locul în care le punem cel mai des în evidență.


Din păcate, din ce în ce mai puține cluburi şcolare există ori sunt mai mereu fără membri. Dacă există cluburi la voi în şcoală care se mulează pe preferințele voastre de ce nu le-ați frecventa? O minte ocupată şi activă alături de un suflet împăcat şi fericit vă vor ajuta în dezvoltarea personală.

Voi ce pasiuni aveți?